Depresniak cronik

Scrisoare

Dragul meu , nustiu ce mai simt pentru tine…a fost doar o amintire a admiratiei ce ti-o purtam atunci, sau chiar e dragoste adevarata ?

Din partea ta imi dau seama ca poate nu sint decit  o curiozitate care va trece in timp…peste o luna, doua sau un an. 

Poate in tine gasesc barbatul de care am nevoie ?! Simt ca sintem pe aceeasi lungime de unda dar in acelasi timp atit de departe…departe geografic, departe la nivel emotional-relational.

M-a intristat faptul ca mi-ai raspuns atunci atit de grijuliu, si  logic, nu am vreo pretentie, iubirea nu se cerseste…dar  faptul ca sint o persoana care merita sa fie iubita si respectata…oh….cuvinte care m-au ucis. Am simtit cum ma taie, ma dor, mi-au sfisiat inima in doua. Da ! merit sa fiu iubita, respectata, rasfatata…dar cu trecerea anilor am impresia ca sint vorbe goale, ca nu au nici un sens, cuvinte de implutura. Nimic altceva.

Cind inca nu am gasit acea persoana care sa ma aprecieze sa ma iubeasca, sa nu-mi mai zici asa cuvinte, te rog……

Imi dau lacrimi cind vorbesc cu tine. Tu stii cel mai bine sa ma asculti. DAR ESTI ATIT DE DEPARTE, ATIT DE IREAL, SI HABAR N-AM DE CE AI INTRAT IN VIATA MEA ?

Se spune ca nimic nu e intimplator, si la inceput credeam ca e adevarat, ca ar fi frumos si e posibil sa avem o relatie,…..cita naivitate.Acum insa nu mai cred nimic…si chiar daca imi apare asa gind il ucid imediat.

Am crescut cu iluzii, alimentate ba din carti,ba din viata altora si acum traiesc doar dezamagiri…anul asta e anul dezamagirilor.

Nustiu de ce imi pun sperante in tine, n-am idee, si nu vreau, m-am saturat sa tot sufar, este ca si cum ai cadea de fiecare data de pe virful unui munte direct in ritmul socant al realitatii .

Stii, noptile de iulie…sint atit de pustii, atit de reci emotional…in fiecare vara visez noptile sa mi le petrec cu cineva, sa ne bem cafeaua cu lapte sa vorbim despre carti, despre oamei, alegerile din viata fiecaruia si sa dansam usor pe ritmurile unei muzici lente.

Pina acum nu proiectam pe nimeni in acele nopti, acum parca ti-ai gasi tu locul. Ce minunat ar fi.

Desi nu te cunosc…ma intreb cit de tare tin la tine, si cred ca e o naivitate enorma. Mi-am promis sa nu-mi mai fac vise, m-am intors in realitate, dar e atit de greu…

Se spune ca fericirea e inauntrul nostru si ca nu depinde de nimeni altcineva, poate inauntrul meu esti tu ?

Nu credeam ca asa e greu sa iubesti.

Nu credeam…si din nou dezamagire.

Si tu ai venit ca o dezamagire.